Claudia Barbu – asistent medical

by Veronica Milica

Cu puțin timp în urmă, am avut ocazia să o cunosc pe Claudia Barbu, când m-am confruntat cu o răceală ușoară și mi-a fost recomandat un tratament corespunzător, printre care și injectabile. O cunoștință mi-a recomandat-o pe Claudia ca fiind foarte pricepută și am hotărât să iau legătura cu ea în privința administrării tratamentului meu injectabil. Tratamentul a durat aproximativ o săptămână, așa că am avut timp să stăm și la povești. Am fost curioasă să aflu povestea ei, iar aceasta mi-a povestit cum a început totul.

„M-am hotărât să urmez Școala Postliceală Sanitară pentru că îmi place să ajut oamenii, îmi plac provocările și nu în ultimul rând, am ținut cont și de sfaturile părinților mei.”

Însă nu totul a fost așa de simplu cum pare. Claudiei i-a fost foarte greu să se acomodeze la noua școală, deoarece a absolvit un liceu cu profil uman, unde nu a mai făcut biologie și chimie încă din clasa a-X-a, așa că a trebuit să o ia de la zero. În primul an, profesorii erau exigenți și avea foarte mult de învățat, iar la un moment dat s-a gândit chiar să renunțe. Însă, fiind o fire ambițioasă, Claudia nu s-a lăsat păgubașă.

Mi-a spus că nu i-a fost teamă să facă injecții sau să recolteze sânge și a învățat repede în ce constă această meserie, însă a recunoscut că, personal, îi este teamă să se lase pe mâna altcuiva atunci când ea devine din asistent, pacient și că preferă, din motive de siguranță, să își administreze singură tratamentele injectabile.

Frumoasa domnișoară asistent mi-a mărturisit că, cel mai mult i-a plăcut în perioada de practică. Primul stagiu de practică a fost la Spitalul Filantropia, secția Hematologie, încă din primul an de studiu.

„A fost wow pentru mine să fac practică acolo. În primul rând, că oamenii sunt foarte cooperanți și te învață foarte multe, iar dacă ești motivat și priceput, te lasă repede si cu mare drag să practici. Pacienții de acolo, după cum bine știm, suferă de boli nu tocmai ușoare. Prin urmare, trebuie descoperiți treptat și este absolut necesar un comportament cel puțin frumos, dacă nu exemplar. Pacienții trebuie, în primul rând, apropiați pentru a căpăta încredere în medicul și asistentul lor, în special pentru o mai bună cooperare. Însa asta nu este o problemă, toate aceste lucruri fac parte din meseria noastră.”

Instagram Claudia Barbu

Claudia mi-a mărturisit că secția ei favorită este secția de Hematologie, chiar dacă a făcut practică pe mai multe secții. La un moment dat, în timpul școlii, aceasta a avut ocazia să plece în Italia-Napoli, în cadrul proiectului Erasmus.

„La început a fost o adevărată provocare, deoarece îmi era foarte greu să comunic cu colegii și mai ales, cu pacienții care erau, cel mai des, persoane în vârstă. A, da, și să nu uităm principala problemă, limba în care trebuia să comunicăm și anume Limba Italiană. Între timp m-am acomodat și limba a început să-mi pară foarte ușor de învățat. A fi asistent medical, acolo înseamnă mult mai mult decât facem aici, în România noi, asistenții. Cam toate activitățile se fac dimineața. De exemplu, mergeam la pacienți, le luam tensiunea, temperatura, glicemia, îi schimbam, acolo unde era cazul, îi ajutam să mănânce, le administram tratamentul etc. Acolo asistenții fac și jumătate din treaba unei infirmiere, iar spitalele arată impecabil.”

Tânăra mi-a dezvăluit că sunt diferențe între cele două țări, România și Italia. „Personal, consider că noi, românii, suntem mult mai pricepuți decât italienii însă, sper deosebire de noi, nivelul la care se găsește sistemul lor sanitar este mult mai înalt decât nivelul la care se află sistemul nostru. Ei investesc foarte mult in spitale, materiale necesare, protecție pentru personalul medical cât și pacienți etc, ceea ce din păcate nu pot spune și despre România. In Italia, nu există pacienți care să își procure singuri medicație, seringi, perfuzoare sau care să suporte costurile acestora din propriile buzunare. Pacienții au tot ce este necesar la discreție.”

Claudia mi-a mai spus că a început să lucreze înainte de a i se elibera diploma de licență, s-a angajat cu ajutorul unei adeverințe care ținea locul diplomei. În prezent, lucrează într-un cabinet stomatologic. La început i-a fost greu, deoarece în timpul școlii nu a făcut nici un fel de pregătire legată de Stomatologie, însă după o perioadă de probă de 3 săptămâni, asistenta noastră a obținut postul cu brio.

„A fost greu la început, dar nu imposibil. Până atunci, am ajuns doar ca pacient într-un cabinet stomatologic, nu aveam prea multe cunoștințe, dar nevoia și dragostea pentru meserie, te învață.”

Related Posts

Leave a Comment

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy