Cu inima, cu gândul, cu sufletul

by Oana Mihaela

Haideți să fim copii măcar pentru o zi!
Azi, 1 iunie este momentul în care putem uita că suntem oameni mari, că avem nenumărate griji, probleme sau supărări. Este momentul în care ne putem aminti cum e să te bucuri de un lucru atât de mic și nesemnificativ.
Antonia este mezina familiei și totodată un exemplu bun pentru noi toți, fericirea ei pură și zâmbetul cald ne aduc amine de momentele în care știam să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară.
O privesc rare ori și mă gândesc dacă și eu eram la fel, dacă și eu găseam să fac câte o jucărie din orice lucru nesemnificativ pe care-l găseam. Iubesc să o văd cum încearcă să spună lucruri și nu reușește iar dintr-o dată devine furioasă pentru că nimeni nu o înțelege cu adevărat. Dar am realizat că problema e la noi, nu știm să o ascultăm cum trebuie, știm doar să ne maturizăm când suntem înconjurați de cei mici. Dar ei pot fi oricând cei mari și ne pot da o lecție importantă din orice gest mărunt pe care-l fac.


Mai știți cum sunt îmbrățișările mamei ? Sau acum sunteți prea mari și pentru asta?
Mai știți să vă jucați ? Și nu mă refer doar la ursuleți și mașinuțe. Să vă jucați cu propria voastră imaginație.
Vă este doar de voi? De voi cei care aveați mânuța atât de mică încât abia puteați cuprinde o nucă. Puteți fi și azi la fel, cu inima, cu gândul, cu sufletul.
Continui să sper, sper.. și iar sper că a rămas o mică fărâmă a copilăriei în inima tuturor, măcar azi.
La mulți ani tuturor copiilor! La mulți ani, bunici, mămici, tătici, elevi, studenți, oameni!

Azi e despre voi!

Related Posts

Leave a Comment

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy